Câțiva

Eu simt,
O furie copleșitoare
Pe sine, pe viață, pe tine…
Moarte.
De ce, atâția ani
Trecuți deja în carte,
Iar eu încă sunt viu?
Doresc demult să fiu departe
De sine, de voi, de tine…
Viață.
Îngropat adânc,
La câțiva metri
În liniște-n pământ.

Реклама

Sunteți voi

Cuvinte fără sens,

Sunete pustii.

Eu vă ascult

Și vă aud,

Dar nu vă înțeleg.

Oare sunteți voi vii?

OARE SUNTEȚI VOI VII!?

Da, vă treziți, vorbiți,

Urmați aceeași rută

Zi de zi…

Dar nu vă-ntrebați nicicând,

Sunteți voi vii?

Aceasta este viața pe care o doriți?

Se merită cu adevărat ca s-o trăiți?

Fără de scop

Zilnic

Мiliarde de stafii

Cutreieră pământul

Și niciodată nu mai știi —

Sunteți voi vii…

Deja 3 ianuarie

Era 3 ianuarie. Iarăși am greșit, spunând lucruri ce nu trebuiau spuse, făcând acțiuni ce nu trebuiau făcute. Iarăși realizam că totul ce făceam sau spuneam, se răsfrânge contra mea. Nu puteam înțelege cât de diferită putea să fie viziunea mea asupra vieții și modului de a trăi, dacă oricare pas făcut, producea doar efecte negative. Nu era zi, în care nu aș regreta ceva spus sau făcut, chiar dacă încercam să vorbesc cât mai puțin și să gândesc cât mai mult. Îmi era înfiorător viitorul, căci anii treceau, iar eu repetam aceleași greșeli sau comiteam altele noi. Încercam oarecum să trăiesc, însă toată viața mea, consta doar din greșeli și dezamăgiri.

Era 2 ianuarie

Era 2 ianuarie. Totul ce auzeam era doar muzica. Doamne, cât de frumoasă era muzica. Ea trecea prin mine cutreierând fiecare fibră al esenței mele. Eram trist, melancolic. Eram ceea ce am fost de ani la rând și muzica mă ajuta să nu mă pierd. Ascultam, cântam, plângeam. Eram doar eu și ea.

spre 1 ianuarie

Era 31 decembrie. Se evaporau ultimele picături ale omului kantian din mine. Deveneam un sălbatic înconjurat de alți sălbatici lipsiți de morală și etică, conduși de instincte spre o nimicnicie inevitabilă. Toată viața am fost sclavul societății, chiar dacă uneori nu simțeam lanțurile ce mă trăgeau spre pământ. Realizam că întreaga omenire este sclavul esenței mârșave din interiorul homo sapiens. Poți înțelege un animal chiar dacă acționează agresiv, căci știi că o face pentru a supraviețui. Totodată omul, se preface, acționează în taină și face lucruri inimaginabile, doar pentru ca să se simtă mai bine sau să se distreze. Veșnicul moto al societății — panem et circenses.

Conștiința – o greșeală a evoluției ce a transformat neandertalul într-un monstru perfid și egoist.

…Deja era 1 ianuarie 2019 și eu, visam să devin un neandertal.

i6658_yapfiles.ru