Fragment dintr-o zi

Din nou privesc la tine și simt cum între noi se revarsă o prăpastie a necunoașterii. Eu nu te știu, tu nu mă știi. Am devenit străini unul pentru altul, chiar înainte de a ne cunoaște cu adevărat. Străini, care au trăit o vecie împreună, iar într-un final s-au dezamăgit unul pe altul. Paradoxal, căci în realitate nici nu am fost nimic mai mult decât pur și simplu cunoscuți, care se salută și, cam atât.

Ce s-a întâmplat cu noi? Mie mi s-a părut că eram atât de aproape sufletește, că era cât pe ce să devenim prieteni. Cred că am greșit, din nou. Naiv, după atâtea ori, nimic nu mai învăț din propriile greșeli. Dar cum să o fac, când pentru mine decide altcineva. Decide cineva din interior. Decide cel cărui eu nu-i pot porunci și nu-l pot controla.

Cred că nu are importanță ce s-a întâmplat cu noi, dar ce s-a întâmplat cu lumea întreagă?

De ce, privind în jur, eu vad doar ființe cu care nu am nimic în comun? Indiscutabil, cu cât mai tare încerc să mă apropii de cineva, cu atât mai tare mă îndepărtez de întreaga omenire.

Totuși, eu nu judec și nu aprob, eu înțeleg. Însă tu nu mai înțeles și nici nu ai încercat să o faci. Iată aceasta este, nu știu cum, trist, probabil…

P.S. Închipuiți-vă că aici la sfârșit, în loc de acest text, este o imagine tare potrivită și tare frumoasă

Реклама

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s